Şcoala Gimnazială Şieu-Odorhei oferă fiecărui absolvent posibilitatea continuării studiilor în forme de învăţământ liceal şi profesional, iar prin dotarea ei şi prin personalul didactic asigură atingerea unor standarde educaţionale.
Scopul fundamental al şcolii este pregătirea elevilor pentru integrarea în societate, dezvoltarea maximă a potenţialului lor, asumarea responsabilităţii.
Şcoala trebuie să contribuie la egalizarea şanselor tuturor copiilor la educaţie, precum şi la orientarea pregătirii şcolare şi profesionale.
Mediul educaţional trebuie să-i ofere fiecărui tânăr posibilitatea afirmării talentului, aptitudinilor şi aspiraţiilor în spiritul respectului pentru valori, într-o societate bazată pe cunoaştere.
Răbdarea, încrederea, iubirea sunt elemente care aduc lumina în sufletele copiilor, iar copiii îşi vor aminti întreaga viaţă de cei care au contribuit la desăvârşirea lor personală. A fi educator este, fără îndoială, meseria cea mai importantă şi nobilă a omenirii, pentru că are acces direct la sufletele copiilor, iar de eforturile depuse de educatori depinde întreaga evoluţie umană” (Oprea,C.L.)
Scurt istoric
În lucrarea de monografie asupra satului Şieu- Odorhei, preotul Rusu Grigore consemnează înfiinţarea şcolii româneşti în anul 1849, ca şcoală confesională, fiind întreţinută prin contribuţia benevolă a locuitorilor acestui sat. În 1851 a fost construit un local propriu de şcoală, aşezat pe un teren proprietatea bisericii, azi aflându-se aici monumentul eroilor.
Şcoala românească a funcţionat în localul propriu sub formă confesională până în anul 1905 când a fost desfiinţată de către statul maghiar.
Dezvoltarea şcolii şi evoluţia învăţământului în Şieu- Odorhei are câteva perioade distincte:
•1848- 1863 când a funcţionat o singură şcoală confesională cu limba de predare română
•1863- 1898 funcţionează paralel cu şcoala românească şi şcoala confesională maghiară
•1898- 1905 şcoala românească funcţionează paralel cu şcoala de stat maghiară
•1905- desfiinţarea şcolii româneşti şi cuprinderea copiilor de naţionalitate română în şcoala de stat cu limba de predare maghiară până în anul 1918.
După 1918, anul Unirii Transilvaniei cu România, şcoala devine şcoală de stat cu limba de predare română. Şcoala română de stat şi-a reînceput activitatea în localul şcolii cu grad de şcoală primară.
În 1964 s-a dat în folosinţă noul local de şcoală, în care se desfaşoară procesul instructiv-educativ şi în prezent.
